“Book Descriptions: "Se uită prea adesea că poezia e, înainte de orice, o artă a imaginii. În dialogul lor artistic, Ovidiu Baron & Andrea Bernath nu uită asta: amândoi construiesc imagini - din materiale diferite, e drept, dar cu aceeași consistență a reveriei, cu aceeași calitate a feeriei, cu aceeași voință de a-și folosi arta ca pe un vehicul imaginal care te extrage din real - sau, cel puțin, îți promite asta. Bernath traduce vizual imaginile verbale ale lui Baron - dar, de la un punct încolo, lucrurile pot funcționa și invers: poemele sunt traduceri verbale ale unor peisaje psihice policolore & atașante, în care nostalgia iluminează totul și te face să întârzii asupra acestor still frames ale memoriei ca un "pescăruș oprit la marginea unei ferestre iluminate", cum frumos spune undeva Baron. Există frumusețe și în cuvintele lumii, și în imaginile ei - și, pentru cine are suficientă răbdare, dialogul între aceste moduri ale frumuseții devine vizibil. Asta e ce promit poemele lui Baron & desenele lui Bernath - și, ca atât de puține lucruri pe lumea asta, se țin exemplar de promisiune." (Radu Vancu)
"La fel ca în volumele Pâinea uriașilor și Liniștea de suprafață, o bună parte din viaţa tăinuită a poemelor lui Ovidiu Baron din proiectul expozițional Siluete oarbe dansează se desfăşoară sublunar sau terestru, în păduri bătrâne sau misterioase, clocotind de energii ascunse sau ajunse pe punctul de a face implozie din cauza presiunii exercitate de memoria afectivă. Numai că de această dată, în tumultul incursiunilor sale, poetul e însoţit de ilustrațiile artistei Andrea Bernath, care încearcă prin tușe proprii să schițeze câteva rezoluţii ale căutărilor. Versurile și elementele grafice sunt instantanee izbutite ale unor locuri predestinate marilor întâlniri. Textele și ilustrațiile au împreună un ritm susținut şi o anumită densitate în economia paginii, sunt arborescente și prozastice, spun povești pe care cu siguranță nu le-ați mai auzit până acum." (Andrei Mocuța)” DRIVE