De trei ori tu - partea II. Trei metri deasupra cerului. Vol. 3
(By Federico Moccia)
Read Ebook | Size | 27 MB (27,086 KB) |
|---|---|
| Format | |
| Downloaded | 668 times |
| Last checked | 14 Hour ago! |
| Author | Federico Moccia |
După șase ani, viața protagoniștilor noștri s-a schimbat. Păreau să fie fericiți, dar când se așteptau mai puțin, drumurile lor s-au încrucișat din nou...
După succesul cărților „Trei metri deasupra cerului” și „Te doresc”, vine continuarea poveștii de dragoste dintre Step, Babi și Gin. Vor rămâne împreună Step și Gin? Este fericită Babi în căsnicia ei?
În „Trei metri deasupra cerului”
Babi i-a frânt inima
În „Te doresc”
Gin l-a învățat să iubească din nou
În „De trei ori tu”
Step se află la o răscruce…
Cum se va termina povestea lui Step, Babi și Gin?
DESPRE AUTOR
Federico Moccia este un scriitor italian, scenarist și regizor de film. Tre metri sopra il cielo (2004) a depășit cifra de 12 milioane de exemplare vândute devenind descoperirea literară a anului 2004, câștigător al premiului Torre di Castruccio, secțiunea narativă și al premiului Insula Romana, secțiunea Young Adult. A mai publicat Ho voglia di te (2006, premiul Citta di Padova), Amore 14 (2008), Tre volte te (2017) ș.a.
FRAGMENT DIN CARTE
Vine de departe, merge repede, apoi se oprește și se uită în jur. Dar nu mă vede. Este odihnită, are un pic de machiaj, puțin ruj, e slabă, pare mai matură, este mai frumoasă, iar eu doar acum îmi dau seama de asta cu adevărat. Sau poate e pentru că am acceptat ceea ce încă mai simt pentru ea. Eu o iubesc. Și nu este nimic mai frumos decât să te pomenești naufragiat într-o iubire, mânat de destin, pierdut în dorința de a avea o persoană alături, lăsat în voia ei fără niciun fel de gânduri. Iau telefonul și-i scriu un mesaj.
Până și Dumnezeu se minunează de cât de frumoasă te-a pictat. E ciudat că orașul acesta îți permite să umbli peste tot… Ești un atentat la ordinea publică.
Ea citește mesajul și zâmbește, clatină din cap și scrie ceva. Peste o secundă primesc răspunsul ei.
Încetează să te mai amuzi pe seama mea. Unde ești?
Îi răspund.
Chiar în fața ta.
Când citește acest ultim mesaj, se întoarce căutându-mă printre oameni și, în sfârșit, mă vede. Și atunci zâmbește într-un fel deosebit, de o frumusețe devastatoare încât orice gând sau ezitare, pe care aș putea încă să le am, dispar. Dacă cineva îți zâmbește în acest fel doar pentru că te-a văzut, este ca și cum ți-ar spune te iubesc la televizor în prima seară, e ca și cum ar scrie aceste cuvinte pe o clădire din Montecitorio, sau le-ar încrusta direct pe soare. Mă ridic când ajunge la masă.
‒ Cât de frumoasă ești.”
