“Book Descriptions: "Acum câțiva ani, Ștefan Baghiu observa că formula minimalistă din poezia română recentă a ajuns la un nivel de profesionalizare și standardizare atât de ridicat, încât și poeți mediocri pot produce texte OK sau măcar neridicole. Baghiu își exprima speranța că poeții vor renunța la discursul acesta perfect controlat, în care e greu nu doar să greșești, ci și să rupi plafonul, și vor începe să-și asume riscuri. (...) Dar Efrafa utilizează chiar toate butoanele de la consola de mixaj. E greu de găsit în poezia recentă un volum mai divers și în același timp mai compact.
În volumul lui [Florentin Popa] pot fi găsite: - și agresiuni de tip rap (v. textul de deschidere, eu nu mai scriu man); - și miorlăituri erotice de tip Cărtărescu în anii ’80; - și colonoscopii familiale: „tataie/ nu a murit de boală/ ci numai de rușine că nu-și găsea un rost,/ ca un windows instalat dă cinci ani care merge/ și face ce știe, doar că încet și prost”; - și ștouri Zen în stilul kung-fu al lui Dan Sociu („și simți putere în lucrurile mici/ când ești Dracula și sugi sânge din țânțari”, „o mie de dupamiezi cu lumină tihnită uleioasă/ de soare reflectat în măsline mamut”); - și referințe cyberpunk ultrasaturate de tehnologie, jocuri video: „avem streamuri bitwise între noi șiraguri/ avem ochi sub lentile-oceli de insectă/ jumate întorși ca niște chei de argint/ avem hife de scâncet prefăcute în synth/ am vată stropită cu mercur în piept/ am hidrargir pe timus, am creierii faguri//am atât dex în mine că nu mă prind când mor”; „sub cerul ca un blue screen of death așteptând/ să se încarce luna, sacadând în blocuri verzui”; - și fraze extrem de melodice („seara lasă katakana de-ojă și acid lisergic/ peste Kogălniceanu – bandă irizata de VHS/ tencuieli năpârlesc ca glazuri de corn magic/ în vapori de console, în aburi de NES”), și pasaje de deșert trash.
Pe scurt: citiți Efrafa. Originalitatea și forța lui sunt splendide, orbitoare.'' (Mihai Iovănel)” DRIVE
Read Ebook 
