Biografii imaginare
(By Mircea Ivănescu)
Read Ebook | Size | 23 MB (23,082 KB) |
|---|---|
| Format | |
| Downloaded | 612 times |
| Last checked | 10 Hour ago! |
| Author | Mircea Ivănescu |
În 1969, poetul citeşte repede, repede, ca să scape, parcă, mai ales că se aude undeva, în fundal, cineva care, de câteva ori, îl îndeamnă ferm: „mai tare!”. Apoi, în înregistrările ulterioare, vocea e tot mai liniştită, apare o segmentare deliberată, un soi de frumoasă lentoare care se potriveşte atât de bine poeziei lui sincopate, cu paranteze multe, suspensii, ambiguităţi.
Vocea lui Mircea Ivănescu nu e una „de poet”, e o voce albă, fără nici o strategie: a unui om care nu citeşte versuri, ci povesteşte fapte, întâmplări şi amintiri, într-un fel neobişnuit, ca şi cum povestitul ar fi, înainte de orice, o formă de gândire cu multe ramificaţii şi bifurcări care nu se opresc nicăieri, pentru că fac parte din „poemul continuu” (despre care îi vorbise cândva şi prietenul lui, Leonid Dimov).
Să-l citim şi să-l ascultăm pe Mircea Ivănescu, să vedem cum „se împarte-n esenţa” lui „în astfel de figmente, pe care baumgarten/ le rosteşte armonic în cercul teoriei”, de pildă, să privim această poezie ca pe un „un pom răsfrânt într-o întâmplare verzuie, adunată la rădăcina lui din vreo ploaie care îşi suie lumina întoarsă pe trunchiul lui”. Să-l privim pe Mircea Ivănescu „ca şi cum ne-am ridica ochii, şi faţa fiinţei care ne stă în faţă, ne este deodată dezvăluită. S-o facem să povestească.” Să-l facem să repovestească, în mintea noastră, iar şi iar, pentru ca să-l înţelegem mai bine, pentru ca să ne înţelegem mai bine...
(Fragmente din prezentarea "Splendoarea dens-fulgurantă" şi încercarea de a fi fericit de Simona Popescu)”
